️ gândeşte-te la ce aşteptări există în diferite medii sociale. Nu ne place acest lucru, dar uneori trebuie să facem lucruri pentru că trebuie (de multe ori pentru a evita o pedeapsă socială). De exemplu, un copil de 2 ani poate merge la un străin să îl îmbrățişeze. Va fi considerat drăguț și prietenos. Dacă un adolescent de 16 ani face acest lucru, comportamentul lui va fi cu siguranță pedepsit (dacă va face asta unui copil, va fi cu adevărat o problemă).
️ observă comportamentul celorlalți copii/ adolescenți de aceeaşi vârstă. Face un copil neurotipic linişte de fiecare dată când i se cere? Strâng copiiii mereu jucăriile atunci când sunt rugați sa o facă? Povesteşte un copil de 12 ani părinților tot ce a făcut la şcoală?
️ fii mereu atent la nevoile copilului/adolescentului, chiar dacă poate îți e greu să le înțelegi. Poate este mult prea copleşitor pentru copil să participe la serbarea de Crăciun sau să meargă într-un parc de distracții.
️ “sparge” obiectivul tău în obiective mai mici pentru a vedea dacă el este unul realist și concret. De exemplu, încearcă să te gândești ce înseamnă a fi fericit. Este un obiectiv realist să îți doresti să fii fericit mereu? Este un obiectiv reaslist să fie “bun” la toate materiile?
️ întreabă-te mereu ce poți face în prezent pentru a fi mai aproape de obiectivul pe termen lung. De exemplu, dacă vă doriți ca în viitor copilul, devenit adult, să fie responsabil la locul de muncă, alegeți împreună cu el o responsabilitate zilnică (el este responsabil să urmărească şi să anunțe când se termină laptele sau cerealele).
SUCCES
