Când vorbim despre pairing, ne referim la relaţia dintre copil și terapeut. Rolul părintelui este, însă unul foarte important în crearea acestei relații:
️
️ vorbiți-i copilului despre cât se va distra alături de terapeut;
️ vorbiți-i copilului despre cât se va distra alături de terapeut;
️ oferiți-i terapeutului lucruri pe care copilul le preferă, pentru ca el să vină cu ele (când cumparați ceva ce ştiți că îi va plăcea copilului, dați-le terapeutului);
️ ieşiți cu terapeutul în locuri plăcute de către copil şi lăsați-i cât mai mult să interacționeze;
️ amânați activități preferate pentru momentul în care vine terapeutul: “vine acuşi x şi ne vom juca în nisip!”.
️ dacă cel mic pleacā de la terapeut şi vine spre voi, veniți împreună lângă terapeut şi participați la activitatea plăcută;
️ evitați să îi spuneți copilului că va veni terapeutul şi va face lecții, treabă şi nu folosiți formulări de genul “stă puțin şi pleacă”, “nu durează mult”, etc.
️ nu începeți actvități preferate de către copil înainte de venirea terapeutului;
️ nu încheiați brusc activitatea plăcută atunci când vine terapeutul (nu îi închideți TV-ul, nu îi luați jucăria preferată);
️ dacă cel mic pleacā de la terapeut şi vine spre voi, nu începeți să vă jucați cu el, dar nici nu aşteptați să vină terapeutul şi să îl aducă inapoi.




